Ce înseamnă DVB-S2 ?

Procesul de trecere de la DVB-S la DVB-S2 este tot mai accelerat, ca urmare a evolutiei rapide a numarului de canale HDTV și intr-o mult mai mică măsură, a introducerii televiziunii 3D HD. Factorul principal care incetineste acest proces este necesitatea inlocuirii receiverele, ceea ce determina o tranziție mai lentă.

DVB-S2 ( Digital Video Broadcasting-Satelit, a doua generație) este un standard digital de televiziune, care a fost conceput ca un succesor pentru popularul sistem DVB-S.

Acesta a fost dezvoltat în 2003 de către DVB Project ( un consortiu industrial international ) și ratificat de ETSI (EN 302307) în martie 2005.

Standardul se bazează pe DVB-S, dar are tehnologii inspirate si din Digital Satellite News Gathering ( folosit initial de unitățile mobile de reporteri pentru a transmite continut audio-video din locații îndepărtate din întreaga lume către posturile lor de televiziune ).

DVB-S2 este folosit asadar pentru servicii de difuzare continut audio video ( SD și HDTV), dar si pentru servicii interactive, inclusiv acces la internet sau pentru distribuție de conținut la modul profesional.

Dezvoltarea DVB-S2 a coincis cu introducerea HDTV și a codecului video H.264 (MPEG-4 AVC).

Două noi caracteristici cheie care au fost adăugate față de standardul DVB-S.

Prima caracteristică este un sistem puternic de codificare bazat pe un cod LDPC modern. Pentru o simplificare a codificarii, codurile LDPC alese au o structură specială, cunoscută sub numele de coduri Irregular Repeat-Accumulate.

O a doua caracteristică o reprezintă modurile VCM (Variable Coding and Modulation) si ACM (Adaptive Coding and Modulation), care permit utilizarea lățimii de bandă in mod optimizat, prin modificarea dinamică a parametrilor de transmisie.

Alte caracteristici includ sisteme avansate de modulare de pâna la 32APSK, rate suplimentare de codare, dar și introducerea unui mecanism de transport generic pentru pachete de date IP, inclusiv pentru fluxuri ( streamuri ) audio-video MPEG-4, mecanism care este compatibil si cu existentele transmisii MPEG-2.

DVB-S2 are o performanță semnificativ mai bună decât predecesorul său, în principal în cresterea bitrate-ului disponibil pe aceeasi lățime de bandă a transponderului de satelit. Teoretic, creșterea performanței DVB-S2 față de DVB-S este de aproximativ 30%, la aceeași lățime de bandă a transponderului de satelit și aceasi putere a semnalului emis.

La aceasta se adauga îmbunătățirile de compresie video. Astfel, o televiziune HD ( MPEG-4 AVC ) poate fi transmisă prin DVB-S2 în aceeași lățime de bandă prin care acum 10 ani era transmisă o televiziune SD ( Standard Definition) prin DVB-S ( MPEG-2 ) .

DVB-S2 are posibilitatea transmiterii unuia sau mai multor fluxuri MPEG-2(TS). Este de asemenea compatibil cu transmisiile MPEG-TS .

Formatul nativ al streamului pentru DVB-S2 este denumit Generic Stream (GS) și poate fi folosit pentru a transporta eficient servicii MPEG-4 AVC/H.264, dar in general si date pe baza de IP .

DVB-S2 este compatibil si cu fluxurile de tehnologie mai veche DVB-S ( destinate utilizatorilor finali), dar și cu DVB-DSNG ( utilizat de exemplu de "care de reportaj" ale televiziunilor ).

De asemenea, DVB-S2 foloseste modulare si codificare variabilă (VCM) pentru a optimiza utilizarea lățimii de bandă în funcție de prioritatea datelor de intrare ( de exemplu, o televiziune SD poate fi livrată cu ajutorul unor "setări" de transmisie corespunzatoare unei televiziuni HD).

DVB-S2 utilizeaza codificarea și modularea adaptivă (ACM), pentru a permite adaptarea flexibilă a parametrilor de transmisie la condițiile de receptie ( de exemplu, alegerea unei rate mai mici daca exista posibilitati mai mari de pierdere a intensitatii propagarii semnalului).

Exista patru moduri de modulație:

Cele mai cunoscute sunt QPSK și 8PSK. Acestea sunt folosite cel mai des pentru televiziune și pot fi utilizate pentru folosirea la maxim a transporderelor non-lineare.

Mult mai putin utilizate sunt  modulatiile 16APSK și 32APSK, fiind folosite în principal pentru aplicatii profesionale ( semi-liniare ). Acestea pot fi utilzate si pentru transmisie de programe de televiziune pentrupublic, deși doar in anumite conditii mai speciale.

Codarea la DVB-S2 este imbunatatită si in privinta corectiei erorilor la transmisie. Un corector unic de eroare ( FEC ) poate avea fie 64800 biți (normal) sau 16200 biți (scurt).

Pentru configurarea flexibilă a parametrilor de transmisie, DVB-S2 are mai multe valori de FEC: 1/4, 1/3, 2/5, 1/2, 3/5, 2/3, 3/4, 4/5, 5/6, 8/9 și 9/10.

FEC 1/4, 1/3, și 2/5 au fost introduse pentru condiții de receptie foarte slabe în combinație cu modularea QPSK.

Valorile FEC 8/9 și 9/10 au rezultate foarte slabe în condiții extreme (daca nivelul semnalului este perturbat de un nivel ridicat al "zgomotului"). Cu toate acestea, unii provideri folosesc valorile FEC 8/9 și 9/10 ( fara sa evidentieze aceasta telespectatorilor care nu cunosc fenomenul ) pe unele transpondere cu transmisii Ku si Ka, tocmai pentru a preveni receptia in zonele cu semnal slab, pe motiv de copyright sau zone culturale.