Când vom avea rețele mobile 5G ?

5G ( a cincea generație de rețele mobile sau sisteme wireless generația a 5-a ) este un termen folosit în unele lucrări de cercetare și proiecte pentru a indica următoarea etapă majoră a standardelor de telecomunicații mobile, care va urma standardului actual 4G/IMT-Advanced. 5G este de asemenea menționat ca următoarea evolutie tehnologică a comunicațiilor mobile, care va avea loc după anul 2020.

5G nu are încă nici o caracteristică special statuată într-un document oficial publicat de vreun organism de standardizare în telecomunicații. Chiar dacă noi caracteristici sunt definite uneori, acestea sunt adăugate treptat tot la standardul 4G actual .

O nouă generație de telefonie mobilă a apărut aproximativ la fiecare 10 ani de la lansarea primului sistem 1G , stabilit  în 1981 de către administrația Nordic Mobile Telephone. Sistemul 2G (GSM ) a început să se concretizeze în 1992, iar sistemul 3G (IMT-2000 și UMTS) apărut pentru prima dată în anul 2001. Sistemul 4G a fost standardizat în anul 2012.

Dezvoltarea standardelor 2G (GSM) si 3G (IMT -2000 și UMTS) a durat aproximativ 10 de ani ( de la începerea oficială a proiectelor de cercetare și dezvoltare până la standardizare). De asemenea, dezvoltarea sistemului 4G a început în 2001-2002 si a durat tot 10 ani până la standardizarea oficială.

Sisteme de tranzitie s-au lansat pe piață cu câțiva ani înainte ca o noua generație de telefonie mobilă să fie lansată oficial. De exemplu, sistemul pre-3G CdmaOne/IS95 a fost lansat în SUA în 1995, iar sistemul pre-4G WiMAX mobil în Coreea de Sud in anul 2006. Prima lansare a LTE a avut loc în Scandinavia în anul 2009.

Pe baza observațiilor de mai sus, unii specialisti sugerează că o nouă generație de standarde, mai exact 5G, va fi introdusă abia după anul 2020.

Noilor generații de telefonie mobilă le sunt atribuite de obicei noi benzi de frecvențe și lățime de bandă spectrală mai largă ( 1G până la 30 kHz, 2G până la 200 kHz, 3G până la 20 MHz și 4G până la 100 MHz), dar scepticii susțin că există puține frecvențe mai mari care ar fi potrivite pentru telefonia 5G.

Dacă ar fi lansat sistemul 5G, diferența majoră între 4G și 5G ar trebui să fie altceva decât creșterea maximizarea capacitatii. De exemplu, ar fi utilă o mai mare eficiență spectrală a sistemului ( volumul de date / unitate), un consum de energie mai mic, o mai bună acoperire, un transfer de date mai bun pe suprafețele mai indepărtate de antena emițătoare, latențe scăzute, un număr mai mare de dispozitive suportate, costuri mai mici pentru dezvoltarea infrastructurii, versatilitate, scalabilitate și fiabilitate mai mare. Acestea sunt obiectivele mai multe grupuri de cercetare adiacente dezvoltării unui posibil sistem 5G.

În Europa, comisarul european Neelie Kroes a alocat în 2013 suma de 50 de milioane de euro pentru a se începe dezvoltarea tehnologiei mobile 5G, ce ar trebui să devină standard până în anul 2020. Proiectul se numește METIS 2020 și are ca scop și atingerea unui consens la nivel mondial pe tema viitorului global al sistemelor de comunicații wireless și deci mobile. Obiectivul tehnic general al proiectului METIS 2020 este de a oferi conceptul unui sistem care va avea o eficiență spectrală de 1000 de ori mai mare decât sistemul LTE actual.

În plus, în anul 2013 a început un alt proiect, denumit 5GrEEn , conexat de proiectul METIS 2020, dar care se concentrează pe proiectarea de rețele mobile cu consum redus de energie, deci care va reduce poluarea provenită din producerea acestei energii consumate de rețele de telefonie mobilă.