Tehnologiile AFD și WSS și raportul aspectului imaginii televiziunilor

In situatia in care un post de televiziune schimbă raportul imaginii ( de exemplu trece de la 4:3 la 16:9 ), nu este suficientă schimbarea raportului imaginii, ci uneori este necesara si schimbarea parametrilor de descriere a formatului activ. Uneori, in lipsa schimbarii acestor parametri suplimentari, in functie de caz, telespectatorul poate schimba din setarile receptorului formatul corect, existand insă situatii cand nu se poate aplica aceasta remediere.

Există doua tipuri de parametri, unii pentru televiziunea digitala, denumiti AFD, si unii pentru televiziunea analogica, denumiti WSS. Despre acesti parametri am tradus din engleză si coroborat mai multe articole Wikipedia, pentru a explica tehnologia utilizata.


AFD, utilizat in televiziunea digitală

În tehnologia televiziunii digitale, Descrierea Formatului Activ ( Active Format Description sau prescurtat AFD) este un set standard de coduri care pot fi trimise în fluxul video MPEG sau în banda de baza a semnalului video SDI ( serial digital interface ), set care transporta informații despre raportul activ al aspectului imaginii și alte caracteristici. Acesta este folosit de către posturile de televiziune pentru a sincroniza optim imaginea pe televizoare, atât la formatul 4: 3, cat și la cel 16: 9, precum si pentru a controla dinamic formatul imaginii afișate.

Codurile standard AFD furnizeaza informații catre dispozitivele video despre raportul sub care este codata activ imaginea, dar delimitează si zona de siguranță, care nu trebuie afisata ( de la marginile imaginii, care poate avea diverse imperfectiuni ), dar fără a pierde semnificativ din imagine. Receptoarele si televizoarele pot utiliza apoi aceste informații, împreună cu datele privind formatul imaginii, pentru a afisa imaginea corect.

AFD poate sa fie utilizat în generarea semnalizarii pentru ecrane late, deși fluxul MPEG ar putea conține in mod normal suficiente informații pentru a genera raportul corect al imaginii. AFD nu este parte a standardului de bază MPEG. AFD a fost elaborat inițial în cadrul Grupului de televiziune digitală din Marea Britanie și prezentat ca o extensie DVB, iar ulterior a fost adoptat si de standardul digital  ATSC (cu unele modificări) utilizat de exemplu in SUA. SMPTE a adoptat de asemenea AFD pentru transportul SDI, prin standardul SMPTE 2016-1-2007, fiind denumit "Format for Active Format Description and Bar Data"".

Terminologia "Descrierea Formatului Activ" este uneori incorect utilizată ca "Descriptor al Formatului Activ". Nu există nici o "descriptor" (descriptor are un înțeles specific în ISO / IEC 13818-1, sintaxa MPEG ). Datele AFD se desfășoară în stratul video MPEG, ISO / IEC 13818-2. Când este transportat prin continut video digital, AFD poate sa fie stocate în "Indexul informațiilor video" ( Video Index Information ), în linia video nr. 11.

Prin utilizarea AFD, radiodifuzorii pot controla de asemenea programarea schimbarilor raportului de aspect, in funcie de cadru sau emisiune, mai precis decât poate formatul MPEG sa semnalizeze singur. Acest lucru se datorează faptului că semnalizarea MPEG se poate schimba doar cu un nou grup de imagini din secvența, care este de obicei la fiecare 12 de cadre sau o jumătate de secundă. Aceasta posibilitate a fost considerata insuficient de precisă de catre unii radiodifuzori, care comutau frecvent între 4: 3 și 16: 9. Numărul necesar de conversii a raportului de aspect, necesare într-un sistem de difuzare, este de asemenea redus, deoarece un conținut descris corect nu are nevoie să fie redimensionat pentru difuzare pe o platformă care suportă AFD.

În anul 2012, Technology & Engineering Emmy Award a premiat dezvoltarea și implementarea AFD.

Ca exemplu, AFD 8 sau AFD 10 indica faptul că întregul cadru include informații importante in imagine și nu ar trebui să fie trunchiat. Pe un televizor 4: 3, acesta va fi prezentat ca 16: 9 cu benzi negre, pentru a se asigura ca nici o portiune de imagine nu este pierduta.

O transmisie sportiva poate sa fie difuzat[ cu AFD 15, indicând că este sigur pentru a afișa numai regiunea centrală 4: 3. Pe un televizor 4: 3, imaginea va fi decupată și va fi afișată pe intreg ecranul, fără dungi negre sus si jos.

Începând cu anul 2006, AFD a fost folosit într-un numar mai mic de țări care folosesc televiziunea digitală MPEG, in special în Regatul Unit, Ca urmare, calitatea punerii în aplicare în receptoare a sistemului este variabilă. Unele receptoare pot să respecte doar informatia de bază privind "zona activă". Receptoarele care respecta complet setul de intructiuni pot sa inteleaga si informațiile privind "zona de securitate" a imaginii și vor folosi aceste date pentru a optimiza afișajul in functie de raportul ecranului privitorului.

AFD pentru televiziunea digitala DVB utilizeaza transmiterea datelor prin linia 23, care permite semnalizarea raportului de aspect al imagine a sursei.

In functie de bitii transmisi, acestia inseamna:

000 : imaginea sa fie afisata identic cu sursa
001 : imaginea sa fie afisata 4: 3
010 : imaginea sa fie afisata 16: 9
011 : imaginea sa fie afisata 14: 9
100 :  nu este utilizat si este rezervat pentru o utilizare viitoare
101 : 4:3 pentru ecrane 16:9, dar sa fie afisata zona centrala 14:9 pe ecranele 4:3
110 : 16:9 pentru ecrane 16:9, dar sa fie afisata zona centrala 14:9 pe ecranele 4:3
111 : nu este utilizat si este rezervat pentru o utilizare viitoare



WSS, utilizat in televiziunea analogică

În tehnologia televiziunii analogice, semnalizarea ecranului lat (WSS sau WideScreen Signaling) este un flux digital încorporat în semnalul tv, care descrie imaginea, în special raportul de aspect pentru afisarea acesteia. WSS poate fi utilizat de către un televizor cu ecran lat sau alt dispozitiv pentru a comuta in modul de afișare corect.

Pentru sistemele cu 625 linii (PAL și SECAM), semnalul este plasat în linia 23. Acesta începe cu un cod de semnalizare, urmate de 14 biți de informație.

WSS cuprinde pâna la 4 grupuri de elemente si anume grupul care indica raportul de imagine, zona de afisare a imaginii si numarul de linii, cel de semnalizare servicii suplimentare, cel de semnalizare subtitrari teletext si cel cu alte semnalizari specifice.