Cristalele "Superman" de stocare a informațiilor au devenit realitate ?

Cercetătorii de la Universitatea din Southampton au facut un important pas înainte în dezvoltarea metodelor de stocare a datelor digitale pe un suport fizic care este capabil să supraviețuiască timp de miliarde de ani.
Folosind sticlă nanostructurată, oamenii de știință din Centrul de Cercetare Optico-electronică a Universității (ORC) au dezvoltat procesele de înregistrare a datelor digitale in cinci "dimensiuni" (5D), prin scriere cu laser în femtosecundă ( unitate de masură egala cu 10⁻¹⁵ dintr-o secundă; lumina parcurge o distanța egală cu diametrul unui virus intr-o femtosecundă ).

Depozitarea permite avantaje fără precedent, inclusiv capacitatea de a stoca de 360 ​​TB / date pe disc, stabilitate termică de până la 1.000 ° C și durata de viață practic nelimitată la temperatura camerei ( deoarece mediul de stocare rezistă 13,8 miliarde de ani la o temperatură superioară de 190 ° C), deschizând o nouă eră, acea de arhivare aproape eternă a datelor.

Fiind o modalitate foarte stabilă și sigură de memorie portabilă, tehnologia ar putea fi extrem de utilă pentru organizațiile cu arhive mari, cum ar fi arhivele naționale, muzee și biblioteci, pentru a păstra informații și evidențe.

Tehnologia a fost prima demonstrată experimental în anul 2013, atunci când o copie digitală de 300 kb al unui fișier text a fost înregistrată cu succes în 5D. Acum, documente importante din istoria umanității ( cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului , Legile lui Newton, Magna Carta sau Biblia King James ) au fost inregistrate sub formă de copii digitale care ar putea supraviețui rasei umane. O copie a Declarației universale a drepturilor omului a fost stocata cu aceasta tehnologie 5D si a fost prezentată recent la UNESCO, la ceremonie de închidere în Mexic a Anului Internațional al Luminii.

Documentele au fost înregistrate cu ajutorul laserului, care produce impulsuri extrem de scurte și intense de lumină. Fișierul este scris în trei straturi de puncte nanostructurate, separate de cinci micrometri (o milionime dintr-un metru).

Nanostructurile auto-asamblate schimbă modul in care lumina trece prin sticla, modificând polarizarea luminii, care apoi poate să fie citită cu ajutorul unui ansamblu format dintr-un microscop optic și o polarizator similar cu cel utilizat în ochelarii de soare Polaroid.

Memoria din sticlă a fost comparată cu "cristalele de memorie" utilizate în filmele Superman, datele fiind înregistrate prin intermediul unor nanostructuri auto-asamblate, create în cuarț topit.

Codificarea informațiilor se realizează în cinci "dimensiuni": marimea si orientarea punctelor sunt cele două "dimensiuni" in plus față cele trei dimensiuni geometrice poziționale ale acestor nanostructuri.

Profesorul Peter Kazansky, de la ORC, a precizat : "Este palpitant să ne gândim că am creat tehnologia de stocare a documentele și informațiilor pentru generațiile viitoare. Această tehnologie ar putea să fie ultima dovada civilizației noastre: tot ce am învățat nu va fi uitat".

Echipa este în căutare de parteneri din industrie pentru a dezvolta si comercializa aceasta nouă tehnologie inovatoare.