Documentarul "Mesopotamia redescoperită", difuzat în premieră la Viasat History

După trei decenii, o nouă generație de arheologi din toată lumea a răspuns apelului lansat de autoritățile care se ocupă de patrimoniul național al Irakului, pentru a redeschide siturile mesopotamiene legendare de la Ninive, Lagaș și Larsa. Cu ajutorul unor tehnologii digitale care nu au mai fost folosite până acum în zonă, arheologii au făcut noi descoperiri uimitoare în primele orașe construite de om, anunță televiziunea Viasat History printr-un comunicat remis către HD Satelit România. 

Imagine remisă în comunicat de către Viasat History pentru publicare pe HD Satelit România

Documentarul "Mesopotamia redescoperită", difuzat în premieră la Viasat History vineri de la ora 22.00, ne invită să redescoperim locul încărcat de istorie unde au apărut primele culturi şi imperii ale lumii. Mesopotamia, situată în inima Orientului Mijlociu, se întinde aproximativ de la Golful Persic în sud până la poalele Munților Taur în nord. Amplasarea sa geografică între două râuri majore, Tigrul și Eufratul, a facilitat dezvoltarea civilizațiilor timpurii datorită solului fertil, aprovizionării sigure cu apă și a climei favorabile agriculturii. 

Imagine remisă în comunicat de către Viasat History pentru publicare pe HD Satelit România

Ruinele Mesopotamiei au fost descoperite prima oară în secolul al XIX-lea, iar în prezent, între cele două fluvii se întind rămășitele a peste 12 orașe care au existat înaintea așezămintelor Greciei, Italiei ori ale Egiptului antice. Acestea formează leagănul civilizației noastre. Însă, 30 și mai bine de ani de război nu numai că au izolat aceste orașe de lumea exterioare, dar au și distrus o parte dintre ele. 

În parteneriat cu autoritățile locale, echipele de arheologi au redeschis aceste situri arheologice pentru a le restaura și a descoperi comorile încă îngropate. Unul dintre acestea este Ninive, capitala Noului Imperiu Sirian, un oraș antic renumit pentru dimensiunile sale și pentru cea mai veche bibliotecă, precedând-o pe cea din Alexandria, însă o mare parte din așezare este încă îngropată în pământ. Zona este brăzdată de tranșee lăsate în urmă de armata islamică, care a provocat mari distrugeri, dar a și făcut excavațiile puțin mai ușoare. Astfel, într-unul dintre aceste șanțuri au fost descoperite sute de tăblițe inscripționate. Este pentru prima oară, din secolul al XIX-lea, când a fost făcută o asemenea descoperire în Ninive. 

„A fost un moment de euforie pentru echipă”, a declarat unul dintre experți, „un arheolog își poate petrece toată viața fără a găsi niciun material scris”. În acest loc au fost descoperite sute de obiecte unice: tăblițele de lut conțin nu numai înregistrări administrative, dar și poeme și texte religioase. Arheologii bănuiesc că ruinele clădirilor din jurul acestei descoperiri fac parte dintr-o scriptorie, un atelier de copiat documente, unde textele erau gravate pe tăblițe – iar un asemenea loc, din această perioadă, nu a mai fost descoperit până acum.

Excavațiile au continuat și în Larsa, un oraș sumerian ce a fost jefuit des în ultimii 30 de ani. Cu toată distrugerea și nenumăratele gropi proaspăt săpate, specialiștii au găsit, în câteva locuri din oraș, urme de canale de irigație construite din cărămizi arse. După cartografierea zonei, s-a constat că în urmă cu 4,000 de ani în acest loc, care în prezent este deșert, se întindea  o vastă rețea de canale de irigație, iar arheologii au numit această zonă „Veneția din mijlocul Irakului”. Apa era transportată în Larsa din fluviul Tigru, preț de 60 de kilometri. Cunoscuți pentru ingeniozitatea lor, localnicii au găsit o modalitate simplă de a ridica nivelul apei la cel al orașului – acolo unde exista o pantă au îngustat canalul pentru a permite apei să își accelereze debitul și să urce natural peste obstacol. 

Canalele de irigație existau și în Lagash, un oraș-stat din Mesopotamia de acum 5,000 de ani, care odinioară era o zonă extinsă de mlaștini și apă. Cu trecerea timpului și modificarea reliefului, oamenii au fost nevoiți să se adapteze la schimbările de mediu. Pe măsură ce precipitațiile au dispărut, au fost nevoiți să găsească soluții pentru a transporta apa, iar terenul a fost prevăzut cu sisteme artificiale de irigație. Timp de multă vreme, experții au crezut că urbanizarea a fost un rezultat al agriculturii bazate pe irigația artificială și că populația s-a grupat în jurul acestor canale, însă, de fapt, cele mai vechi orașe sumeriene existau încă dinainte ca oamenii să înceapă să aducă apă, aceasta fiind o dezvoltare firească care s-a născut din necesitate.

Aceste noi descoperiri spun multe noi interesante despre leagănul civilizației, un loc care, după 30 de ani de conflicte, poate fi, în cele din urmă, cercetat, pentru a ne oferi o nouă perspectivă despre primele orașe din lume.