Deșeurile spațiale reprezintă toate obiectele create de om care orbitează Pământul și care nu mai au o funcție utilă. Acestea includ sateliți scoși din funcțiune, fragmente rezultate din coliziuni sau explozii, precum și alte elemente pierdute în spațiu. Problema a început odată cu lansarea primului satelit, Sputnik, în 1957, care a marcat începutul erei spațiale. Încă de atunci, fiecare misiune în spațiu a contribuit, într-un fel sau altul, la creșterea cantității de deșeuri în orbită.
Conform Agenției Spațiale Europene (ESA), la începutul anului 2024, în orbita Pământului existau aproximativ 34.000 de obiecte cu dimensiuni mai mari de 10 cm și peste 900.000 de obiecte cu dimensiuni între 1 cm și 10 cm. În plus, se estimează că există peste 128 de milioane de fragmente cu dimensiuni între 1 mm și 1 cm. Aceste cifre subliniază o creștere constantă a deșeurilor spațiale, care prezintă riscuri semnificative pentru infrastructura orbitală.
Raportul ESA arată o tendință îngrijorătoare în creșterea numărului de obiecte în orbită. De la începutul erei spațiale și până în 2024, graficele arată o creștere exponențială a numărului de obiecte catalogate. În 2020, erau catalogate peste 20.000 de obiecte, o creștere considerabilă față de aproximativ 1.000 în 1960. Această creștere este influențată în parte de numărul crescut de lansări, dar și de coliziunile dintre obiectele existente care generează noi fragmente.
Obiectele sunt distribuite în diferite orbite, cu concentrații mari în orbita terestră joasă (LEO) și orbita geostaționară (GEO). În LEO, creșterea numărului de obiecte a fost accelerată de desfășurarea constelațiilor de sateliți mici și a sateliților comerciali. În GEO, majoritatea obiectelor sunt sateliți de comunicații, iar numărul acestora a crescut constant, reflectând dependența crescută a societății moderne de tehnologiile de comunicație.
În 2023, raportul ESA a documentat mai multe evenimente de "fragmentare", adică situații în care un obiect în spațiu se descompune în multiple fragmente. Aceste evenimente continuă să fie o sursă majoră de deșeuri spațiale. Numărul mediu de fragmentări neintenționate a fost constant în ultimii 20 de ani, cu aproximativ 10,6 fragmentări pe an, ceea ce subliniază riscul continuu de generare a deșeurilor chiar și fără noi lansări.
Conform raportului, procentul de obiecte care respectă măsurile de mitigare a deșeurilor spațiale a început să crească, datorită îmbunătățirii tehnologiilor și a adoptării unor practici mai bune în proiectarea misiunilor spațiale. Totuși, această conformitate variază semnificativ în funcție de tipul operatorului și de regiunea orbitală. Pentru obiectele din LEO, conformitatea a crescut de la sub 60% în 2000 la peste 80% în 2023, în timp ce în GEO, rata de conformitate a rămas relativ stabilă, în jur de 90%.
Deșeurile spațiale prezintă riscuri semnificative pentru infrastructura spațială existentă și pentru siguranța misiunilor viitoare. Coliziunile cu deșeurile pot deteriora sau distruge sateliții activi și pot pune în pericol viețile astronauților, în special în misiunile cu echipaj uman. În plus, acestea pot interfera cu observațiile astronomice și pot limita accesul la anumite orbite, în special orbitele joase ale Pământului (LEO), care sunt deosebit de aglomerate.
Conștientizarea riscurilor asociate cu deșeurile spațiale a crescut pe parcursul anilor, ducând la dezvoltarea de norme și reglementări internaționale pentru a limita și a gestiona această problemă. Comitetul Inter-Agenții pentru Debris Spațial (IADC) și Comitetul ONU pentru Utilizarea Pașnică a Spațiului Cosmic (COPUOS) au fost în fruntea eforturilor de stabilire a unor linii directoare pentru minimizarea deșeurilor generate de noi misiuni și pentru maximizarea eliminării celor existente.
În încercarea de a combate problema deșeurilor spațiale, industria spațială a început să implementeze tehnologii și practici de design care să reducă probabilitatea de a genera deșeuri spațiale. Aceasta include proiectarea sateliților care să se descompună în mod controlat la sfârșitul duratei de viață și sisteme de propulsie care permit manevrarea sateliților spre zone orbitale speciale sau reîntoarcerea în atmosfera terestră pentru a arde.
Proiecte ambițioase au fost propuse și testate pentru a curăța spațiul de deșeurile existente. Acestea includ tehnologii de capturare, cum ar fi harpoane, plase și brațe robotice. Un exemplu notabil este misiunea RemoveDEBRIS, un consorțiu condus de Universitatea din Surrey, care a testat cu succes tehnologii de capturare a deșeurilor în orbită.
Gestionarea deșeurilor spațiale este o preocupare globală care necesită cooperare internațională. Parteneriatele între agențiile spațiale, guverne și entități private sunt cruciale pentru dezvoltarea și implementarea soluțiilor eficiente. Programele de schimb de date și inițiativele comune de monitorizare a deșeurilor contribuie la o mai bună înțelegere și gestionare a riscurilor asociate.
Trimiteți un comentariu
☑ Comentariile conforme cu regulile comunității vor fi aprobate în maxim 10 ore.