Vehiculele autonome pot circula pe drumurile publice din România?

Traversarea străzii este o activitate aparent banală, dar care necesită atenție sporită, mai ales în contextul urban în care traficul rutier devine din ce în ce mai complex. Este important să înțelegem că siguranța pietonilor nu depinde doar de respectarea regulilor de circulație, ci și de conștientizarea situațiilor neprevăzute care pot apărea în trafic.

Un aspect fundamental este să nu presupui niciodată că șoferul te vede, chiar dacă te afli pe trecerea de pietoni. Trecerea de pietoni nu îți conferă rangul de zeu al traficului. Deci nu presupune niciodată faptul că dacă ai călcat pe trecerea de pietoni, ești imun.

Există mai multe motive pentru care acest lucru poate să nu fie adevărat. În primul rând, șoferii pot fi distrași, fie de telefon, fie de sistemele multimedia ale mașinii, fie de alte evenimente care se întâmplă în trafic. În al doilea rând, unghiurile moarte, de exemplu cauzate de stâlpul dintre parbriz și ușa șoferului, pot împiedica șoferul să observe un pieton care traversează, mai ales dacă acesta se află foarte aproape de vehicul sau într-o zonă slab iluminată. Un alt motiv este neasigurarea la trecerea de pietoni: asigură-te că nu se apropie o mașină cu viteză de trecerea de pietoni. Dacă vei călca brusc în fața mașinii, sau dacă vei alerga pe trecerea de pietoni, șoferul s-ar putea să nu te mai poată evita, chiar dacă te vede.

Un alt motiv mai puțin evident, dar foarte important în zilele noastre, este avansul tehnologiei. Creșterea numărului de vehicule semiautonome pe șosele aduce cu sine un nou tip de provocare. În cazul acestor mașini, șoferul uman este prezent, dar poate nu are în acel moment un control activ asupra vehiculului. Sistemele de pilot automat sunt concepute să detecteze pietonii și să reacționeze corespunzător, dar nu sunt infailibile. Pot apărea erori tehnice, iar senzorii pot întâmpina dificultăți în a interpreta corect anumite situații, cum ar fi condiții meteo nefavorabile sau obstacole neașteptate.

Această posibilitate poate părea imposibilă la prima vedere, dar realitatea este că tehnologia nu este încă perfectă. Am văzut recent un clip video în care o mașină autonomă evită un pieton care cade brusc pe carosabil. cu prețul de a intra pe contrasens, în coliziune cu alt autovehicul care circula regulamentar. Desigur, decizia AI a fost corectă, la viteza de rulare respectivă: pagube materiale in loc de pierderea unei vieți. Dar nu întotdeauna reacțiile AI sunt perfecte.

Așadar, chiar dacă observi o mașină semi-autonoma care se apropie și pare să încetinească, trebuie să fii pregătit pentru orice eventualitate. Nu presupune că mașina te va vedea sau că va opri automat. De asemenea, trebuie să fii conștient că un șofer neatent poate să nu preia controlul vehiculului în timp util.

Sistemele de pilot automat (sau sisteme de conducere autonomă) reprezintă o tehnologie inovatoare care promite să transforme fundamental transportul rutier. Deși progresele sunt impresionante, siguranța acestor sisteme rămâne o temă dezbătută intens, deoarece implică aspecte complexe ce țin de tehnologie, legislație și comportament uman. O analiză sumară a acestora necesită o abordare din mai multe perspective.

1. Tehnologia din spatele sistemelor de pilot automat

Sistemele de pilot automat se bazează pe mai multe tehnologii avansate, precum:

Senzori și camere: Vehiculele autonome sunt echipate cu o combinație de camere video, radare, LiDAR (senzori laser pentru detectarea distanțelor) și alte dispozitive. Acestea permit detectarea vehiculelor, pietonilor, marcajelor rutiere, semnelor de circulație și altor elemente din mediu.

Inteligență artificială (AI): Algoritmii AI analizează datele colectate de senzori și iau decizii în timp real, cum ar fi accelerarea, frânarea sau schimbarea direcției.

Hărți de înaltă precizie: Sistemele autonome utilizează hărți digitale detaliate care completează datele senzorilor, pentru a asigura o navigație mai precisă.

Conectivitate: Vehiculele autonome sunt adesea conectate la rețele cloud pentru a accesa actualizări de software, trafic în timp real și alte informații utile.

2. Niveluri de autonomie și siguranță

Societatea Inginerilor Auto (SAE) a stabilit o clasificare standard a vehiculelor autonome, în șase niveluri (0-5):

Nivel 0: Fără automatizare – șoferul are control complet.

Nivel 1: Asistență – sisteme precum cruise control sau asistență la păstrarea benzii.

Nivel 2: Automatizare parțială – vehiculul poate controla direcția și viteza, dar șoferul trebuie să fie vigilent.

Nivel 3: Automatizare condiționată – vehiculul poate funcționa autonom în anumite condiții, dar șoferul trebuie să fie pregătit să preia controlul.

Nivel 4: Automatizare mare – vehiculul poate funcționa autonom fără intervenția șoferului, dar doar în medii bine definite (cum ar fi orașe cu infrastructură adaptată).

Nivel 5: Automatizare completă – vehiculul este complet autonom în toate condițiile.

Siguranța variază în funcție de nivelul de autonomie. Cele mai multe vehicule comerciale disponibile astăzi operează la Nivelul 2 sau 3, iar riscurile rămân semnificative din cauza necesității ca șoferii să rămână atenți.

3. Avantaje în siguranță

Eliminarea erorilor umane: Aproximativ 94% dintre accidentele rutiere sunt cauzate de erori umane (distragere, oboseală, neatenție). Vehiculele autonome reduc acest risc prin reacții rapide și neoboseală.

Respectarea regulilor de circulație: Sistemele autonome respectă întotdeauna limitele de viteză, regulile de prioritate și semnele de circulație.

Detecție avansată: Senzorii pot detecta pietoni sau vehicule în zonele pe care șoferii nu le pot vedea, cum ar fi unghiurile moarte sau condițiile meteo dificile.

4. Riscuri și limitări

a. Tehnologii imperfecte

Confuzie în situații complexe: Sistemele autonome pot avea dificultăți în interpretarea unor situații neașteptate, cum ar fi lucrările rutiere, drumurile neîntreținute sau comportamentul imprevizibil al pietonilor.

Probleme cu detectarea obiectelor: În condiții meteo dificile (ceață, ploaie torențială, zăpadă), senzorii pot avea performanțe reduse. LiDAR, de exemplu, poate fi afectat de praf sau ploaie.

Eșecuri software sau hardware: Erorile în algoritmi sau defecțiunile echipamentelor pot avea consecințe fatale.

b. Conectivitate și securitate cibernetică

Vehiculele autonome sunt vulnerabile la atacuri cibernetice, care ar putea permite hackerilor să preia controlul asupra vehiculului sau să manipuleze datele transmise între vehicule.

c. Lipsa de adaptare a infrastructurii

Infrastructura rutieră nu este întotdeauna pregătită pentru vehiculele autonome. De exemplu, drumurile prost marcate sau semnele rutiere deteriorate pot genera confuzii în sistemele de navigație.

d. Responsabilitatea umană

La nivelurile de autonomie parțială (2 și 3), șoferii trebuie să fie gata să preia controlul în caz de urgență. Totuși, acest lucru este problematic, deoarece șoferii tind să-și piardă concentrarea atunci când mașina funcționează autonom pentru perioade lungi.

5. Studii și incidente relevante

Accidentele cu vehicule autonome: Unele accidente mortale au fost atribuite erorilor sistemelor de pilot automat sau neatenției șoferilor care le utilizau.

Studiile academice: Cercetările arată că vehiculele autonome pot reduce accidentele rutiere cu până la 90%, dar numai după ce tehnologia este perfecționată și utilizată pe scară largă.

6. Legislația și standardele de siguranță

În prezent, legislația privind vehiculele autonome variază de la o țară la alta. Unele state permit testarea vehiculelor autonome pe drumurile publice, dar cer ca un șofer să fie prezent pentru preluarea controlului. Totuși, lipsa unui cadru legal global uniform complică implementarea și reglementarea acestor sisteme.

Sistemele de pilot automat oferă un potențial imens pentru reducerea accidentelor rutiere și îmbunătățirea siguranței, dar nu sunt încă suficient de mature pentru a elimina complet riscurile. În timp ce tehnologia continuă să avanseze, utilizatorii și autoritățile trebuie să fie conștienți de limitările actuale și să ia măsuri pentru a minimiza riscurile.

În viitor, vehiculele complet autonome ar putea revoluționa transportul, dar până atunci, o combinație între tehnologie, reglementări stricte și o infrastructură rutieră bine adaptată este esențială pentru a asigura siguranța deplină a acestora.

În România, utilizarea și reglementarea sistemelor de pilot automat și a vehiculelor autonome se află într-o fază incipientă, în concordanță cu evoluțiile tehnologice și legislative la nivel european.

În iulie 2022, Comisia Europeană a introdus un nou Regulament privind siguranța generală a vehiculelor, aplicabil și în România. Acesta impune integrarea unor sisteme avansate de asistență pentru șofer, precum asistența inteligentă pentru controlul vitezei, avertizarea la mersul înapoi cu cameră sau senzori și sisteme de menținere a benzii de circulație. Scopul acestor măsuri este îmbunătățirea siguranței rutiere și pregătirea infrastructurii pentru vehiculele autonome. 

La nivel național, Ministerul Afacerilor Interne a propus modificări ale Codului Rutier pentru a defini și reglementa testarea vehiculelor cu sisteme de conducere automatizată pe drumurile publice. Proiectul prevede condițiile în care aceste vehicule pot fi testate, inclusiv necesitatea autorizării și stabilirea traseelor de testare în colaborare cu poliția rutieră. 

Deși vehiculele complet autonome nu sunt încă disponibile pe piața românească, multe autoturisme comercializate în România sunt echipate cu sisteme de asistență pentru șofer, cum ar fi pilotul automat adaptiv (Adaptive Cruise Control) și sisteme de menținere a benzii. Aceste tehnologii reprezintă pași intermediari către conducerea autonomă și sunt conforme cu noile reglementări europene privind siguranța vehiculelor. 

Pentru a facilita integrarea vehiculelor autonome, România trebuie să dezvolte infrastructura rutieră și să adapteze cadrul legislativ. Aceasta include actualizarea semnalizării rutiere, implementarea de tehnologii de comunicație vehicul-infrastructură și asigurarea securității cibernetice a sistemelor vehiculelor autonome. 

În România, nu este încă permisă circulația complet autonomă (nivel 4 sau 5) a vehiculelor fără șofer pe drumurile publice. Cu toate acestea, mașinile echipate cu sisteme de asistență avansată pentru șofer, cum ar fi cele de nivel 2 sau, în unele cazuri, nivel 3, sunt permise atâta timp cât șoferul rămâne în control și atent la trafic.

Unele vehicule de pe drumurile publice din România oferă sisteme avansate de asistență pentru șofer, precum Autopilot și Full Self-Driving (FSD). Însă, chiar dacă aceste sisteme sunt adesea denumite „autonome,” ele nu sunt complet autonome și se încadrează în nivelul 2 sau 3 de automatizare, ceea ce înseamnă că șoferul trebuie:

1. Să mențină mâinile pe volan.

2. Să fie gata să preia controlul în orice moment.

3. Să fie responsabil pentru toate manevrele vehiculului.

Astfel de vehicule pot circula legal pe drumurile publice din România, deoarece nu funcționează ca vehicule complet autonome, ci doar cu funcții avansate de asistență. Este important să subliniem că în cazul unui incident, responsabilitatea legală revine întotdeauna șoferului.

În România, legislația rutieră nu permite utilizarea complet autonomă a mașinilor fără intervenție umană (nivel 4 sau 5), deoarece:

1. Codul Rutier actual sugerează ca orice vehicul să aibă un șofer capabil să preia controlul. Chiar dacă în Codul Rutier din România nu există un articol specific care să menționeze explicit că fiecare vehicul trebuie să aibă un șofer, prevederile actuale implică prezența unui conducător auto responsabil pentru controlul vehiculului. Articolul 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice definește conducătorul auto ca fiind „persoana care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau un tramvai”. Această definiție sugerează că un autovehicul este operat de un conducător auto. De asemenea, Articolul 20 prevede că pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător. Acest articol subliniază necesitatea ca vehiculul să fie condus de o persoană deținătoare a unui permis de conducere valid.

2. Nu există un cadru legal specific pentru testarea sau utilizarea vehiculelor autonome pe drumurile publice.

Cu toate acestea:

Testele vehiculelor autonome pot fi autorizate pe trasee definite, dar acest lucru necesită aprobări speciale.

Sisteme precum Autopilot (nivel 2) sau chiar FSD Beta (nivel 3 condiționat) sunt tolerate, dar șoferii trebuie să fie vigilenți.

În România aceste vehicule funcționează în regim semi-autonom. Cu alte cuvinte, șoferii care le utilizează trebuie să respecte legislația rutieră și să trateze funcțiile autonome ca pe un ajutor, nu ca pe o înlocuire completă a responsabilităților lor.